Prima Pagina » Sanatate A-Z » Gastroenterologie » Ulcerul Gastroduodenal la Bolnavii Hemodializati

Ulcerul Gastroduodenal la Bolnavii Hemodializati

Frecventa ulcerului gastroduodenal este evaluata, pe baza autopsiilor efectuate, la 24% din hemodializati, fata de 10% in popu­latia generala.

Helicobacter pilori (HP), un bacil spiralat care traieste in portiunea profunda al stratului de mucus gelatinos ce captuseste mucoasa gastrica, este raspandit in intreaga lume, prevalenta infectiei fiind cea mai mare in tarile in curs de dezvoltare, unde peste 80% a copiilor si peste 90% a adultilor sunt purtatori ai bacteriei, cei mai multi neavand nici un simptom al infectiei. Bacteriile, in marea majoritate a persoanelor gazde infectate, se gasesc in forma libera, numai la un procent de 20% a cazurilor microorganismele se leaga de receptorii epiteliali gastrici, iar raspunsul imun indus de acesta legatura (bacterie-receptor) altereaza morfologia si comportamentul celulelor epiteliale cu „injectarea” ulterioara a proteinelor bacteriene in interiorul celulei.

Ulcerele sunt leziuni ale mucoasei gastrice sau duodenale, iar adenocarcinoamele sunt un tip de neoplasm al stomacului. H. pylori modifica productia de acid gastric, provocand o crestere a productiei cu favorizarea aparitiei ulcerelor peptice. Modul in care bacteria este implicata si in patogeneza cancerelor gastrice nu este inca bine definita, dar se presupune ca procesul inflamator intretinut de HP ani indelungati are un rol favorizant important.

Agentii care ar bloca interactia HP-DAF, ar putea fi utilizati pentru prevenirea sau tratarea ulcerelor gastrice, noile medicamente constituind o alternativa terapeutica bine venita la tratamentul deja existent (cu 3 sau patru medicamente administrate 10-14 zile) pentru eradicarea HP.

Exista putine date referitoare la epidemiologia infectiei cu HP la pacientii uremici. Studiile arata ca prevalenta HP la pacientii uremici este de 56%. Frecventa pacientilor cu anticorpi anti-HP este semnificativ mai mare in lotul celor cu ulcer gastroduodenal decat in lotul uremicilor. Aceasta frecventa la pacientii cu IRC variaza cu rasa, fiind mai crescuta la rasa neagra.

Diagnosticul pozitiv de ulcer gastroduo­denal impune, pe langa investigatia radiologica, si endoscopia digestiva superioara.

Tratamentul se axeaza in primul rand pe utilizarea antiacidelor. Utilizarea Cimetidinei si Ranitidinei in profilaxia ulcerului la uremici este controversata. Dupa unii autori, utilizarea a la longue a acestor agenti poate conduce la hipersensibilitate intarziata, cu risc de rejet al unui eventual transplant. Doza de Ranitidina este de 150mg seara, iar doza de Cimetidina va fi redusa la jumata­te. Dozele mari de Cimetidina pot determina stari confuzionale. Nu se suplimenteaza do­za dupa dializa. In utilizarea de lunga durata, antiacidele continand saruri de magneziu duc la hipermagneziemie, iar cele cu saruri de aluminiu determina niveluri toxice de aluminiu.

Carbonatul de calciu reprezinta o alter­nativa buna, riscul hipercalcemiei fiind ne­glijabil, avand in plus rol antifosfatic si asi­gurand un aport util de calciu. In majoritatea centrelor, se prefera Sucralfatul sau Subnitratul de bismut coloidal, datorita absentei efectelor secundare, in spe­cial prin lipsa de influenta asupra citocromului P450 si datorita rezultatelor bune in ceea ce priveste scaderea ratei recurentelor.

Tratamentul infectiei cronice cu Helicobacter pylori se poate realiza printr-o tripla asociere: Metronidazol-Tetraciclina (Doxiciclina)-Bismut coloidal.

Complicatiile ulcerului gastroduodenal la bolnavii hemodializati:

Hemoragiile:

Pot apare atat ca o consecinta a gastritei erozive cat si a ulcerului. Anomaliile hemostazei in uremie, precum si contactul cu he­parina explica rata mare de recurenta a sangerarilor la uremici. Deseori la acesti paci­enti au fost relevate endoscopic ectazii vas­culare ca sursa de hemoragie.

Tratamentul acestor sangerari se poate realiza endoscopic, prin electrocoagulare, la­ser, coagulare chimica etc. De asemenea, se pot utiliza crioprecipitate sau agenti de tip deamino-D-arginin-vasopresina (DDAVP), estrogeni sau combinatii de estrogeni cu progesteron. Uneori sunt necesare perfuzii de sange si administrarea de Ranitidina.

Dializele se continua numai cu heparinizare regionala si cu protectie de hemostatice.

Dupa controlarea hemoragiei digestive superioare prin terapie endoscopica, mai ales in cazurile cu recurente, se impune interven­tia chirurgicala, cu un risc considerabil; el es­te depasit de riscul unei atitudini conserva­toare in momentul aparitiei complicatiilor.

Perforarea ulcerului gastric:

Ocupa un loc important in cadrul urgen­telor digestive la pacientii uremici.

Articole Similare:

Ultima actualizare: miercuri, 9 noiembrie, 2011, 15:18

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *