Prima Pagina » Sanatate A-Z » Dermatologie » Urticariile

Urticariile

Urticari

Urticariile se produc atat prin mecanisme alergice cat si, mai frecvent, prin mecanisme non-alergice, dar au in comun aspectul relativ uniform al eruptiei clinice sub forma de placi urticariene (vezi semiologia cutanata) si factorul patogenetic comun, eliberarea de histamina din mastocitele dermice. Denumirea provine de la latinescul „urtica” = urzica, placa urticariana fiind analoaga cu eruptia ce apare dupa intepatura de urzica, cu diferenta ca este pruriginoasa si nu dureroasa.

Etiopatogenie

Circa 20% din urticarii sunt produse printr-un mecanism alergic, in timp ce restul de 80% sunt non-alergice.

In cazul urticariilor alergice intervin unul din urmatoarele mecanisme:

  • reactia de hipersensibilitate de tip I (anafilactica) mediata de IgE fixate cu capatul Fc pe mastocite. Alergenii recunoscuti de capatul Fab pot fi alergeni inhalati, alergeni alimentari, medicamentosi, parazitari, rar virali sau bacterieni.  Fixarea unuia din acesti alergeni pe capatul Fab al IgE induce semnalul de degranulare a mastocitului cu eliberarea de histamina, serotonina, heparina, diverse kinine proinflamatorii, rolul de baza fiind insa al histaminei in produce­rea unei reactii inflamatorii acute cu vasodilatatie, cresterea permeabilitatii capilare si edem.
  • reactia de hipersensibilitate de tip III prin complexe imune circulante, care activeaza complementul cu producerea de mari cantitati de fractiuni C3a si C5a, numite anafilatoxine datorita capacitatii lor de a induce direct eliberarea de histamina mastocitara.

In cazul urticariilor non-alergice pot interveni mai multi factori. Astfel, in majoritatea cazurilor, este vorba de substante direct histamino-eliberatoare, cum sunt: iodul din toate produsele radiologice de contrast iodate, unele medicamente (morfina si morfinoizii, codeina, vit. B1, vancomicina, aspirina, atropina, papaverina,etc), veninuri de insecte, produse alimen­tare marine (crustacei, fructe de mare,etc), toate fructele rosii de padure (zmeura, capsuni, fragi,etc) si probabil si altele inca neidentificate.

In cazul urticariilor „fizice” (la frig, cald, presiune, vibratii) intervine mai probabil acetil- colina (se pare ca acesti bolnavi au un relativ deficit de colinesteraza tisulara), acetilcolina care favorizeaza eliberarea histaminei mastocitare. In cazul edemului Quincke ereditar (care poate asocia si placi urticariene) intervine un deficit congenital al inhibitorului de C1 – esteraza, care nu mai franeaza activarea aparent spontana a complementului.

Manifestari clinice

Eruptia din orice tip de urticarie este relativ uniforma: o placa eritematoasa net delimi­tata, cu centrul temporar alb (prin vasoconstrictia mecanica datorata edemului brusc consti­tuit) instalata rapid, pruriginoasa intotdeauna si care persista de la cateva minute la cateva ore (se accepta un maxim de 24 ore pentru urticariile propriu-zise). Numarul placilor poate varia de la cateva la sute, mai mult sau mai putin diseminate pe corp.

Eruptia urticariana tipica in placi este uneori insotita de edemul Quincke, echivalentul unei placi urticariene in care este implicat plexul vascular dermic profund cu constituirea edemului inflamator la jonctiunea dermo-hipodermica. Edemul Quincke se localizeaza in zone cu tesut celular subcutanat lax, respectiv la buze, pleoape, limba, faringe, glota, zona genitala si in mod particular nu este insotit de prurit. Urgenta majora o constiuie localizarea glotica care produce asifixie mecanica si impune tratament de urgenta.

Cea mai importanta clasificare este cea evolutiva: vorbim de urticarie acuta in cazul unui episod unic sau cu recidive care dispar spontan pana la 6 saptamani si de urticarie croni­ca in care eruptiile recidiveaza peste 6 saptamani, de regula ani in sir.

De regula starea generala a bolnavilor cu urticarie este buna, dar in formele extinse se pot asocia febra, cefalee, artralgii la degetele mainilor, eventual diaree.

Complicatia majora o reprezinta socul anafilactic, care poate fi de asemenea alergic sau non-alergic, in cazul caruia prin deversare masiva de histamina apare o vasodilatatie cutanata generalizata cu sechestrarea sangelui in plexurile cutanate si soc hipovolemic consecutiv. Bolnavul, cu sau fara edem Quincke, devine rapid eritrodermic, tahicardic si cu TA in scadere dramatica.

Forme particulare de urticarii

  • Urticaria factice (dermografismul) este o forma de urticarie la presiune in care pe locul unui grataj cutanat ocazional se dezvolta placi urticariene lineare de forma liniei de grataj pruriginoase si care persista circa 1 -2 ore ;
  • Urticaria la frig („ a frigore”) care poate fi congenitala dar mai frecvent se datoreaza crioglobulinelor serice. Deoarece foarte frecvent crioglobulinele sunt un marker indirect al pre­zentei virusului hepatitic C (cu hepatita activa sau numai ca purtator sanatos) aceasta forma de urticarie impune determinarea anticorpilor anti – HCV.
  • Urticaria de contact la cald este posibila, dar extrem de rara;
  • Urticaria solara se incadreaza in grupul mai larg al eruptiilor polimorfe la lumina, dar este rara;
  • Urticaria acvagenica apare la contactul cu apa, chiar pura, indiferent de temperatura acesteia si este de asemenea rara.

Explorari de laborator in urticarii

In urticariile alergice sunt utile testarile alergologice de tip patch-test la alergeni aerieni (polenuri, praf de casa, extract de Dermatophagoides – un microacarian comensal in toate locuintele umane), alimentari (oua, carnuri), medicamentosi in functie de anamneza, determinarea IgE antigen-specifice, investigatii parazitologice.

Tratament

Tratamentul patogenetic de baza in toate formele de urticarie sunt antihistaminicele anti – H1, medicamente care blocheaza competitiv receptorii tisulari H1 ai histaminei.

Antihistaminicele din prima generatie au marcate efecte sedative deoarece strabat bariera hemato-encefalica si actioneaza pe receptorii H1 din encefal. Datorita efectului se­dativ nu se administreaza ambulator la soferi, persoane cu activitate fizica complexa sau cu activitate intelectuala. Astfel de antihistaminice sunt: romerganul, ciproheptadina, difenhidramina, nilfanul, clorfeniramina, clorfenoxamina, hidroxizinul, doxepina.

Antihistaminicele din ge­neratia a doua nu strabat bariera hemato-encefalica si sunt ne-sedative. Acestea sunt: loratadina, desloratadina, cetirizina, terfenadina, astemizolul si ebastina. Terfenadina si astemizolul pot provoca la bolnavi cu afectiuni cardiace tulburari de ritm, cu alungirea intervalului QT pana la „torsada varfurilor”, risc crescut in asociere cu ketoconazol, macrolide sau hipopotasemie si nu se mai utilizeaza.

In urticariile acute antihistaminicele se administreaza per os 1 – 6 saptamani, pana la disparitia completa a eruptiilor. In urticariile cronice tratamentele de lunga durata, de 3 – 12 luni pot conduce la vindecare. Alternativ se administreaza tratamente intermitent cu ocazia recidivelor. Corticoterapia generala sau locala nu este indicata.

In cazul prezentei socului anafilactic sau al edemului Quincke, in special forma glotica, se administreaza in urgenta: intramuscular 2 ml Adrenalina 1:1000 dizolvata in 10 ml ser fiziologic, apoi intravenos cate 100 mg de hemisuccinat de hidrocortizon la fiecare 10 minute pana la un maxim de 1000 mg, urmarind disparitia edemului Quincke si respectiv revenirea valorilor TA si 1 fiola intramuscular dintr-un antihistaminic injectabil (Romergan sau Tavegyl).  Traheostomia de urgenta este o alternativa in cazul lipsei medicatiei adecvate.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 26 septembrie, 2013, 14:41 Afisari: 8

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *