Prima Pagina » Corpul Uman » Vaginul

Vaginul

Mucoasa vaginala de aspect normalVaginul este canalul care uneste vulva de uter. In timpul vietii unei femei, vaginul sufera mai multe modificari. Vaginul unei fetite este, in mod evident, mai mic decat cel al unei femei mature. Mucoasa vaginala este mai subtire in copilarie si la menopauza decat la femeile de varsta fertila. Aceste modificari sunt influentate, in mare masura, de catre hormonii secretati de ovar; acestia sunt denumiti estrogeni.

Vaginul joaca rol important in timpul actului sexual si al nasterii. In cursul nasterii are loc un rol relativ pasiv, formand portiunea inferioara a canalului nasterii, fiind capabil sa se dilate suficient pentru a permite epulzia copilului. Doar recent am inceput sa intelegem unele din modificarile ce apar in vagin in timpul actului sexual.

Structura vaginului:

Vaginul este un canal cu o lungime de 7 cm pana la 9 cm inconjurat de tesuturi fibroase si musculare, dar captusit cu un strat celular numit epiteliu scuamos. Peretii canalului sunt de obicei alipiti unul de celalalt si prezinta multe pliuri. Aceste caracteristici usureaza distensia vaginului in timpul actului sexual si al nasterii. Uretra este situata pe peretele anterior al vaginului, iar rectul – posterior de treimea superioara a peretelui vaginal.

Anusul este separat de vagin printr-un tesut fibro-muscular denumit centrul perineal.  In timpul perioadei fertile din viata femeii secretiile vaginale sunt usor acide. Acest lucru inhiba cresterea bacteriilor patogene in vagin, dar in perioada prepubertala si in anii de dupa menopauza, vaginul devine moderat alcalin. In aceste circumstante, bacteriile se dezvolta si, ocazional, determina dureri si discomfort, o conditie denumita vaginita atrofica.

Peretii vaginului sunt bine lubrifiati de secretiile canalului cervical si al glandelor Bartholin. In timpul actului sexual, ele se preling pe toata suprafata epiteliului vaginal. Prezenta unei anumite cantitati de secretie este normala la toate femeile. Aceasta cantitate creste in timpul ovulatiei si al excitatiei sexuale.

Himenul, sau semnul virginitatii, a fost denumit dupa zeul grec al casatoriei  – Hymen.

Himenul nu are nici o functie fiziologica cunoscuta, dar a dobandit o mare importanta in aproape toate culturile, ca un semn al virginitatii. Totusi, himenul prezinta diferite forme si marimi si nu poate fi considerat un indicator sigur al virginitatii.

De obicei, este de grosime mica, cu orificii multiple si poate fi usor lezat in timpul exercitiilor fizice, cum ar fi alergarea sau calaria. Masturbarea si implantarea tampoanelor poate produce ruptura himenului.

Desi conditia in care se afla himenul nu este o dovada a virginitatii, cel mai frecvent, himenul este rupt in timpul contactului sexual. In contradictie cu credinta populara, un himen intact nu previne sarcina. Spermatozoizii care vin in contact cu zona genitala pot traversa orificiile himenului pana in canalul vaginal.

Functiile vaginului:

In timpul excitatiei sexuale, organele genitale, in special labiile minore si vaginul inferior, devin turgescente si cantitatea secretiilor locale creste. In timpul orgasmului, muschii pelvisului, incluzand pe cei ce inconjoara vaginul, se contracta involuntar. Daca o femeie are o stare particulara de tensiune sau anxietate in timpul actului sexual, acesti muschi se vor contracta. Aceasta determina ingustarea vaginului si actul sexual devine dureros. Aceasta stare se numeste vaginism. Poate fi tratata cu ajutorul unui consilier psihosexual, dar, de obicei, sunt necesare mai multe luni pana cand femeia se poate bucura pe deplin de viata sexuala.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 12 aprilie, 2013, 15:32 Afisari: 2.274

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *