Prima Pagina » Sanatate A-Z » Boli Infectioase » Virusul Hepatitic A (HAV)

Virusul Hepatitic A (HAV)

Virionul are forma sferica, avand diametrul de 27 nm. Nu prezinta anvelopa. Capsida are simetrie icosaedrica iar genomul este ARN monocatenar.

Formele manifeste clinic debuteaza de obicei cu fenomene digestive (greturi, varsaturi) urmate de icter.

Diagnosticul de certitudine al unei hepatite virale A se bazeaza pe evidentierea anticorpilor serici specifici IgM anti-HAV prin tehnica imunoenzimatica (ELISA) sau prin test radioimun (RIA)

Profilaxia nespecifica se refera la masuri cu caracter igienico-sanitar

Imunizarea activa: (vaccinarea) se realizeaza cu vaccin viral inactivat, cu administrare intramusculara.

Virusul Hepatitic A (HAV) apartine genului Heparnavirus din familia Picornaviridae. Anterior HAV a fost clasificat ca apartinand genului Enterovirus (desemnat ca enterovirus 72) insa deosebirile constatate intre HAV si enterovirusuri privind rezistenta in mediul extern, la agenti fizici si chimici, au determinat actuala incadrare. 

Morfologie si structura:

Virionul are forma sferica, avand diametrul de 27 nm. Nu prezinta anvelopa.

Capsida are simetrie icosaedrica iar genomul este ARN monocatenar, cu polaritate pozitiva. In compozitia capsidei intra 4 proteine virale structurale (VP1-VP4) si 7 proteine nestructurale asociate cu mecanismele de replicare.

Proteinele structurale ce formeaza subunitatile nucleocapsidei sunt situate la capatul NH2-terminal, iar replicaza virala specifica se gaseste la capatul COOH-terminal al proteinei precursoare. 

Replicare:

Virusul hepatitic A (HAV) are tropism hepatocitar datorita existentei unor receptori specifici pe suprafata hepatocitelor. Mecanismul de replicare nu este inca pe deplin elucidat, el desfasurandu-se probabil similar cu cel al enterovirusurilor. 

Patogeneza:

Calea de patrundere a HAV in organism este cea fecal-orala. Infectia este favorizata de faptul ca HAV are capacitatea de a rezista perioade indelungate in mediu umed. Sursa de infectie este omul bolnav care, mai ales in perioada preicterica, este un intens excretor de virus. Contaminarea fecala a surselor de apa, in zone cu standard igienico-sanitar scazut, constituie modalitatea principala de infectare.

Datorita dificultatilor in izolarea HAV si imposibilitatii de crestere in culturi celulare, etapele mecanismului patogenic nu sunt complet elucidate.

In orice caz, sediul initial de replicare al HAV este intestinul. Urmeaza apoi o perioada scurta de viremie dupa care virusul ajunge la nivelul ficatului. Replicarea virala in hepatocite determina necroza acestora, insotita de reactia inflamatorie locala. HAV nu produce efect citopatic direct. Modificarile hepatocitare (liza, necroza) sunt conscinta raspunsului imun al gazdei.

Aspecte clinice:

Perioada de incubatie este de 20-50 zile. Frecventa infectiilor asimptomatice este crescuta, mai ales la copii. Formele manifeste clinic debuteaza de obicei cu fenomene digestive (greturi, varsaturi) urmate de icter la nivelul tegumentelor si mucoaselor. Faza icterica se remite in decurs de o luna. Vindecarea este o regula (complicatiile sunt extrem de rare, mortalitatea scazuta) si este urmata de o imunitate durabila (anticorpi protectori).

Diagnostic de laborator: 

Diagnostic direct: este dificil de realizat deoarece perioada de excretie fecala a virionilor este scurta si se incheie de regula la debutul perioadei icterice. De aceea izolarea si identificarea virusului (posibila teoretic din sange si fecale) nu se realizeaza in mod curent. De asemenea HAV nu este cultivabil in culturi de celule.

Metodele de evidentiere a HAV in fecale sunt:

  • Imunomicroscopia electronica;
  • Detectarea antigenelor virale prin teste imunoenzimatice sau radioimune;
  • Hibridizarea cu sonda ADN sau ARN;
  • PCR – amplificarea genica.

Serologia: Diagnosticul de certitudine al unei hepatite virale A se bazeaza pe evidentierea anticorpilor serici specifici IgM anti-HAV prin tehnica imunoenzimatica (ELISA) sau prin test radioimun (RIA). Testul este pozitiv incepand de la debutul fazei icterice, urmand ca titrul IgM anti-HAV sa scada in cateva saptamani pana la cateva luni, fiind inlocuiti de anticorpii IgG anti-HAV care persista timp indelungat (practic toata viata). Testarea IgG anti-HAV este utila pentru detectarea unei infectii cu HAV in antecedente. Testul pozitiv denota imunitate durabila.

Profilaxie:

Profilaxia nespecifica se refera la masuri cu caracter igienico-sanitar, caracteristice pentru prevenirea infectiilor cu transmitere fecal-orala.

Profilaxia specifica: Imunizarea pasiva cu gama-globuline polivalente este eficace mai ales inaintea expunerii sau cel mult in decurs de 15 zile de la aceasta. Durata protectiei este de 4-6 luni.

Imunizarea activa: (vaccinarea) se realizeaza cu vaccin viral inactivat, cu administrare intramusculara.

Articole Similare:

Ultima actualizare: miercuri, 7 noiembrie, 2012, 16:45

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *