Prima Pagina » Sanatate A-Z » Boli Infectioase » Virusul Hepatitic C (HCV)

Virusul Hepatitic C (HCV)

Virusul Hepatitic C (HCV)Virusul hepatitic C este principalul agent al hepatitelor desemnate anterior drept “non-A-non-B”. In prezent HCV este incadrat in familia Flaviviridae, care a fost recent subdivizata in 3 genuri:

  • genul Flavivirus – include foste arbovirisuri (v. febrei galbene, v. febrei Dengue);
  • genul Pestivirus – virusuri implicate in patologia animala;
  • genul Hepacavirus – nume propus pentru diferitele variante de HCV.

Morfologie si structura:

Virionii de forma sferica au diametrul cuprins intre 55-65nm. Structura virionului include:

  • anvelopa – de natura lipo-proteica (strat lipidic in care sunt inserate 2 proteine organizate in complexe dimerice: E1 si E2);
  • capsida – cu simetrie icosaedrica;
  • genomul – ARN monocatenar cu polaritate pozitiva.

Genomul HCV codifica o poliproteina ce este ulterior clivata rezultand proteinele virale functionale:

  • proteine structurale – C – capsidala si E1, E2/NS1 – de anvelopa, codate de genele de la capatul 5′ al genomului
  • proteine nestructurale – 6 proteine reglatoare codate de genele de la capatul 3′ al genomului (NS2, NS3, NS4a, NS4b, NS5a, NS5b). La nivelul capatului 3′ al genomului se gaseste o regiune cu dimensiuni si secventa variabile.

Replicare:

Mecanismele sunt inca incomplet elucidate din cauza absentei, pana in prezent, a unor sisteme de cultivare eficace. S-ar parea ca hepatocitele umane in cultura primara sau liniile celulare hepatice imortalizate pot fi infectate. Un alt aspect interesant este tropismul HCV pentru polimorfonucleare.

Variabilitate genetica. Este importanta (ca si in cazul altor virusuri ARN), avand la baza incapacitatea ARN-polimerazei virale de a corecta erorile survenite in cursul replicarii. Aceste erori  se traduc prin mutatii. Unele dintre aceste erori sunt tolerate in timp ce altele pot aboli sau modifica profund functionalitatea ARN viral. Prin acest mecanism de “eroare si selectie” apar variante multiple genomice. La aceasta selectie de mutante se adauga si presiunea exercitata de sistemul imun al gazdei, ceea ce duce la variabilitatea genica extrem de ridicata a ARN-HCV.

Clasificare (tipuri si subtipuri HCV). Ca urmare a hipervariabilitatii genetice constatate in cazul HCV s-a ajuns la identificarea de tipuri si subtipuri de molecule ARN-HCV (10 tipuri si 52 subtipuri), intre care, pana in prezent nu s-a putut demonstra recombinarea.

Patogeneza:

Infectia HCV se poate transmite prin mai multe cai (vezi Tabel X), conturandu-se astfel grupe de populatie cu risc crescut de infectare : receptorii de transfuzii de sange, toxicomanii (folosirea in comun a seringilor), partenerii sexuali ai persoanelor infectate, nou-nascutii mamelor infectate.

Manifestari hepatice: Indiferent de calea de infectare, dupa o incubatie de pana la 180 de zile, survine un episod de hepatita acuta simptomatica sau asimptomatica. Formele icterice sunt extrem de rare. De cele mai multe ori, simptomatologia hepatica poate trece neobservata, ea fiind acompaniata de simptome atipice (90% din cazuri). Testele de hepatocitoliza sunt elevate in cursul fazei acute. Formele fulminante sunt o exceptie.

In 60-80% din cazuri, virusul nu poate fi eliminat si infectia se cronicizeaza. Mecanismele cronicizarii nu sunt perfect elucidate, dar este probabil ca hipervariabilitatea genetica a HCV joaca un rol important (mutante care scapa recunoasterii de catre sistemul imun al gazdei). De asemenea, mecanisme reglatoare complexe permit ca nivelul replicarii HCV sa fie scazut, compatibil cu “supravietiurea” hepatocitului. In unele cazuri se discuta implicarea mecanismelor autoimune.

Infectia cronica HCV este de asemenea pauci- sau asimptomatica, cu hepatocitoliza moderata sau chiar absenta (fluctuatii ale valorilor transaminazelor). Histologia hepatica este oarecum caracteristica (evocatoare) pentru infectia HCV: aspecte de inflamatie portala si lobulara asociate cu necroza periportala, la care se adauga leziuni de steatoza hepatica.

Riscul de dezvoltare a unei ciroze hepatice si / sau a carcinomului hepatocelular primar exista si este augmentat in cazul asocierii altor factori de agresiune hepatica (alcool, infectie HBV cronica).

Manifestari extrahepatice:

Sunt urmarea faptului ca HCV nu poseda numai tropism hepatocitar. Patologia extra-hepatica indusa de HCV cuprinde o serie de afectiuni cu mecanisme patogenetice mai mult sau mai putin elucidate:

Anomalii  imunologice

  • Mecanisme:

formare de complexe imune circulante (crioglobulinemiile mixte anterior considerate “esentiale”), mecanisme autoimune;

  • Manifestari clinice: cutanate (purpura), articulare (artrite), nervoase (neuropatii senzitive periferice), renale (glomerulonefrita membrano-proliferativa), tiroidiene (tiroidite autoimune).

Porphiria cutanea tarda (forma sporadica) – deficienta enzimei hepatice uroporfirinogen-decarboxilaza.

  • Mecanism: incomplet elucidat (probabil HCV joaca rol de declansare a maladiei pe un fond genetic predispus). 

Lichenul plan – legatura incomplet elucidata cu infectia HCV.

Sindromul Gougerot-Sjogren – (sialadenita limfocitara) – idem.

Diagnostic de laborator:

Metode indirecte – Serologia: Clonarea genomului HCV a permis producerea in cantitati mari de proteine recombinante si peptide de sinteza codate de genele structurale si nestructurale ale virusului. Aceste antigene virale sunt utilizate in testele serologice, permitand detectarea specifica a anticorpilor anti-HCV. Diagnosticul presupune utilizarea a doua tipuri de teste: 1. de depistare si 2. de validare (de confirmare).

1. Teste de depistare – ELISA – proteinele recombinante (antigenele) virale sunt fixate pe suportul solid (polistiren, nitroceluloza), iar detectarea anticorpilor specifici se realizeaza prin imunocaptura.

2. Teste de validare – utilizeaza tehnici de imuno-blotting – RIBA (Radio-immunoblot- assay).

Metode directe – Tehnici de biologie moleculara

  • PCR (Polymerase Chain Reaction);
  • NASBA (Nucleic Acid Sequence Base Amplification).

Profilaxie:

Masurile profilactice nespecifice sunt similare cu cele impotriva infectiei HBV. Profilaxia specifica activa (vaccinarea) este inca in studiu. Datorita extrem de ridicatei variabilitati genetice, prepararea unui vaccin anti-HCV nu a putut fi inca realizata.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 8 noiembrie, 2012, 11:05

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *