Prima Pagina » Corpul Uman » Vitaminele

Vitaminele

VitamineleVitaminele sunt substante care nu pot fi sintetizate de catre organismele animalelor superioare, dar care le sunt necesare, chiar indispensabile. Termenul de vitamina a fost folosit pentru prima data de biochimistul polonez Casimir Funk in 1912. Vita, in limba latina, inseamna viata, iar sufixul -amina este pentru amine; la momentul respectiv se credea ca toate vitaminele sunt amine. Vitaminele sunt catalizatori ai unor cicluri biochimice importante, desi nu intra neaparat intre constituentii participanti. Nevoile zilnice de vitamine sunt de ordinul miligramelor/zi, dar in mod constant. In caz de absenta indelungata a unei vitamine din organism se produce blocarea suitei de reactii catalizate (fenomene de hipovitaminoza sau avitaminoza fata de o vitamina), uneori ireversibila.
Biochimic, vitaminele nu apartin unui anumit grup (acid, alcool, baza etc.), ci constituie un grup heterogen. Primar, au fost clasificate dupa solubilitatea lor in apa sau solventi organici in: hidrosolubile si liposolubile. Denumirea lor comuna, care nu are nici o legatura cu cea biochimica, este desemnata prin literele alfabetului: vitamina A, B, C, D, E, K etc. Unele dintre ele cuprind mai multe substante asemanatoare, numite vitamere. De exemplu, vitaminele B cuprind B1, B2, B6, B12 etc.

Vitaminele liposolubile:

Cuprinde un grup de substante cu proprietati vitaminice care patrund in organism si actioneaza prin intermediul lipidelor, dizolvate in acestea.

Vitaminele A (Retinoide) provine din caroteni (substantele de import exogen), care, prin oxidare, dau nastere retinaldehidei (retinal sau vitamina A1); la randul ei, vitamina A poate actiona ca atare sau poate fi convertita in retinol (vitamina A) sau in acid retinoic, fiecare cu proprietati vitaminice. Carotenii (alfa, beta, gamma) se gasesc primar in alimentele de origine vegetala: morcovi, salata verde, spanac, varza etc., iar secundar, impreuna cu vitaminele A, in lapte si unele produse lactate, iar in ficat (in special de peste) si galbenusul de ou se gasesc doar vitaminele A.
Retinalul intra in componenta rodopsinei (substanta fotosensibila care se gaseste in celulele cu bastonase din retina), retinolul functioneaza ca hormon pentru reproducere, iar acidul retinoic, sub forma de retinil – fosfat, transporta oligozaharidele pentru a le combina cu proteine (rezultand glicoproteine). Necesarul zilnic este de 1,5 – 1,7 mgr, cu variatii in timpul diferitelor stari fiziologice (graviditate, 2,7 mgr.). Supradozarile dau simptome de toxicitate: voma, diaree, caderea parului, marirea ficatului, splinei, hipotiroidie, fragilitatea oaselor, prurit etc., iar carenta „orbul gainilor“, imposibilitatea adaptarii ochiului la lumina crepusculara sau intuneric (cu vederea in aceste conditii sunt responsabile celulele cu bastonase), apoi xeroftalmie, impiedicarea cresterii, a refacerii tesuturilor lezate, uscarea pielii, fragilizarea oaselor, reducerea secretiei hormonilor sexuali, chiar sterilitate, opacifierea, subtierea si perforarea corneei (keratomalacie) etc. Pentru o mai buna absorbtie si utilizare de catre organism a viteminelor A este indicata asocierea cu vitaminele B, C, D, E si cu minerale pe baza de zinc.

Efectele vitaminei A:

  • intretine vederea, in special cea nocturna;
  • ajuta la formarea oaselor si dintilor;
  • intretine sanatatea pielii, gingiilor, mucoaselor;
  • protejeaza contra infectiilor;
  • regleaza multiplicarea celulara si troficitatea mucoaselor si a tesuturilor;
  • necesara in functia de reproducere;
  • protejeaza celulele de actiunea radicalilor liberi;

Surse naturale de vitamina A: morcovi, ardei kapia, ardei gras, sfecla rosie, spanac, varza rosie, tomate, salata verde, unt, brsnza, oua, lapte, urzici.

Vitaminele D (Colecalciferoli) provin din steroli (alcooli), prin iradiere cu raze ultraviolete. Desi exista 6 vitamere pentru colecalciferoli, cele mai implicate in metabolism sunt: ergocalciferolul (D2) si colecalciferolul (D3). Sursele principale de vitamine D sunt: untura de peste (uleiuri obtinute din ficatul anumitor specii de peste), ficatul, laptele, produsele lactate si galbenusul de ou. Necesarul zilnic de vitamine D este de circa 120 – 200 UI (unitati internationale), crescand pana la 500 – 800 UI la gravide si la cele care alapteaza, in timp ce copiilor le este indicat sa consume cam 200 – 500 UI. Desigur, vitaminele D isi fac datoria numai daca se asociaza cu produse bogate in calciu, fosfor si vitaminele A, C si F, asigurand astfel mineralizarea corespunzatoare a tesutului osos. Carenta in vitaminele D reduce absorbtia si utilizarea de catre organism a calciului si a fosforului exogen, ceea ce implica utilizarea celui endogen. Acum intra in actiune celulele distrugatoare de os, osteoclastele, care pun in libertate calciul oaselor. Asa se explica inmuierea, deformarile si demineralizarile osoase la persoanele cu hipovitaminoza D. Maladia este cunoscuta drept rahitism, la copii, si osteomalacie, la adult.

Efectele vitaminei D:

  • favorizeaza absorbtia calciului si fosforului;
  • indirect stimuleaza depunerea sarurilor minerale in oase;
  • indicatii:
    • rahitism, osteomalacie, facturi
    • carii repetate
    • decalcifiere in timpul sarcinii
    • psoriazis, leziuni cutanate, lupus tuberculos
  • contraindicatii:
    • nefrite, litiaza renala
    • procese degenerative cardiovasculare
    • arterioscleroza
    • nu se administreaza doze mari in timpul sarcinii!

Surse naturale de vitamina D: galbenua de ou, unt, lapte de vaca, ficat de peste.

Vitaminele E (Tocoferoli) se prezinta sub forma a 6 vitamere, notate cu: alfa-tocoferol (5,7,8 – trimetil – tocol), beta-tocoferol (5,8 – dimetil – tocol), gamma-tocoferol (7,8 – trimetil – tocol), delta-tocoferol (8 – metil – tocol), eta-tocoferol (7 – metil – tocol) si zeta-tocoferol (5,7 – dimetil – tocol), toate biologic active. Vitamina E este un amestec de tocoferoli. Forma cea mai activa este alfa-tocoferolul.
Sursele de vitamina E sunt: uleiul de germene de grau, salata verde, andivele, spanacul, patrunjelul, fasolea, soia, laptele, galbenusul de ou, carnea, untura de peste etc. Necesarul zilnic de vitamina E este de circa 7 mgr. la adult, 2 – 3 mgr. pentru copii si 10 – 20 mgr. la gravide si la femeile care alapteaza. Carenta in vitaminele E are ca efecte principale afectarea fertilitatii, prin degenerarea tesutului testicular, imputinarea eritrocitelor (globule rosii), reducerea masei si calitatii tesutului muscular prin acumulare de lipide, scaderea cantitatii de colagen din tesutul conjunctiv, nasteri premature si posibile hemolize la nou-nascuti, boli cardio-vasculare, ateroscleroza si chiar cancer.

Efectele vitaminei E:

  • protejeaza organismul fata de actiunea radicalilor liberi
  • participa la formarea si protejarea globulelor rosii si ale tesuturilor
  • indicatii:
    • sterilitate (la ambele sexe)
    • avort habitual, iminenta de avort
    • varsaturi
    • tulburari neuromusculare survenite in cursul sarcinii
    • prurit vulvar
    • hepatita epidemica si cronica
    • distrofii musculare
    • reumatism muscular
    • insuficienta cardiaca
    • infarct miocardic
    • psoriazis
    • acnee
    • sclerodermie

Surse naturale de vitamina E: ulei de germeni de porumb, ulei de germeni de floarea soarelui, seminte de floarea soarelui, alune, spanac, paine neagra, unt, cartofi prajiti, faina de grau, varza, oua.

Vitamina K (Menadionele) este un complex de sapte vitamine: vitamina K1 (filokinona), vitamina K2 (menakinona), vitamina K3 (menadiona), vitaminele K4, K5, K6, K7, primele doua fiind sintetizate Natural, iar restul de cinci artificial. Importanta practica au doar vitaminele K1, K2 si K3. Rolul sau in organism este de a inlesni coagularea sangelui, de aceea, hipovitaminozele K se recunosc dupa timpul lung de sangerare a plagilor. In general, vitaminele K sunt sintetizate in intestinul gros de catre flora bacteriana, dar poate fi procurata exogen din: uleiuri, lapte, galbenus, untura de peste etc. Necesarul zilnic ar fi de 0,4 micrograme de vitamina K, din care circa jumatate ar fi produs in organism, iar restul ingerat.

Efectele vitaminei K:

  • participa la formarea de protrombina (un coagulant natural al sangelui);
  • participa la formarea oaselor;
  • indicat in prevenirea hemoragiilor cu diverse localizari.

Surse naturale de vitamina E: spanac, salata verde, urzici, rosii, mazare, cereale, uleiuri vegetale, oua, lactate.

Vitaminele hidrosolubile

Cuprinde grupul vitaminelor B si vitamina C, care sunt usor solubile in apa si care intervin activ in diverse procese metabolice. Majoritatea acestora se gasesc in cantitati apreciabile in drojdia de bere.

Vitaminele din complexul B (vitamina B-complex) sunt circa 8 vitamine hidrosolubile, care participa la sinteza diferitelor coenzime.

Vitamina B1 (Tiamina sau Antineurina) se gaseste cel mai mult in cortexul si germenii boabelor de cereale, in legume, fructe si in creier.
Necesarul de vitamina B1 este de circa 2 mgr. pe zi, crescand la persoanele care depun activitate musculara intensa (pana la 5 mgr.). Rolul sau metabolic implica intrarea sub forma de tiaminpirofosfat in cadrul piruvic-decarboxilazei si piruvat-oxidazei, enzime care decarboxileaza acidul piruvic, deci este esentiala pentru functionarea normala a metabolismului muscular. Carenta si avitaminoza manifesta efecte mai mult sau mai putin pregnante ale bolii beri-beri, pe sistem nervos.

Efectele vitaminei B1:

  • ajuta la transformarea glucidelor si grasimilor in energie
  • are valoare in transmiterea influxului nervos
  • are rol important in combaterea unor afectiuni ca:
    • polinevrite de diferite origini
    • pareze, paralizii medulare si ale nervilor periferici si boli infectioase ale sistemului nervos
    • accidente vasculare si afectiuni cardiovasculare
    • afectiuni hepatice si ale cailor biliare
    • stari de dezechilibru acido-bazic

Surse naturale de vitamina B1: legume uscate, fulgi de cereale, orez integral, paine integrala, drojdie de bere, tarate de grau, lapte.

Vitamina B2 (Riboflavina sau Lactoflavina) este raspandita in special in alimentele de origine animala (lapte, carne, oua), dar si in cele de origine vegetala (rosii). Necesarul zilnic este de circa 1,2 – 1,7 mgr. la adult. In organism, vitamina B2 intra in constitutia a doua flavin-nucleotide, flavin-mononucleotid (FMN) si flavin-adenin-dinucleotid (FAD), coenzime implicate in diverse reactii metabolice. Carentele se manifesta pein leziuni ale pielii, mucoaselor si corneei.

Efectele vitaminei B2:

  • este esentiala in producerea de energie;
  • participa la degradarea proteinelor, glucidelor si grasimilor;
  • indicata la alaptare;
  • este indicata in:
    • conjunctivita, keratita
    • catar de primavara, afectiuni alergice
    • hemoragii retiniene, blefarospasm, fotofobie, hemeralopie
    • enterocolite, porfinurie, insuficienta hepatica
    • anemii, tulburari de absorbtie a fierului.

Surse naturale de vitamina B2: cereale integrale, drojdie de bere, oua, lactate.

Vitamina PP (Niacina – Acidul nicotinic – sau Antipelagrica) este compusa din doi termeni: Acidul nicotinic si Nicotinamida si se gaseste in special in carne (mai ales in ficat), lapte, soia, mazare verde, spanac, cartofi. Necesarul de niacina este dependent de aportul caloric. In general, se considera ca sunt necesare 6,6 mgr. niacina la 1000 de calorii ingerate, insa, in caz de necesitate majora, poate fi sintetizata din triptofan. In starile solicitante fizic (exercitii fizice, sarcina, alaptare etc.) necesitatile de acid nicotinic cresc simtitor.
Intra in constitutia a doua coenzime nicotinamidice (NAD – nicotin-amid-dinucleotid si NADP – nicortin-amid-dinucleotid-fosfat), care intra in procesele redox (de oxidare a unor compusi pe seama reducerii altora; oxidare inseamna, la nivel elementar trecerea unui atom sau ion de la o valenta inferioara la una superioara – de pilda, trecerea fierului de la Fe++ la Fe+++; la nivel molecular inseamna includerea atomilor de oxigen intr-o molecula; la nivel elementar, reducerea este fenomenul de trecere a unui ion de la o valenta superioara la una inferioara, ca de la Fe+++ la Fe++; la nivel molecular inseamna saracirea unui compus in oxigen). Carenta in vitamina PP se manifesta prin: dermatita (uscarea pielii, descuamare), diaree si dementa (in faza finala), adica cele trei simptome (DDD) ale pelagrei. Odata ajunsa in faza finala, pelagra devine incurabila.

Surse naturale de vitamina PP: ficat, inima si rinichi, carne de pui, carne de vita, peste, oua, avocado, rosii, broccoli, morcovi, cartofi dulci, sparanghel, nuci, alune, cereale integrale.

Vitamina B6 (Piridoxina sau Adermina) participa, sub forma de piridoxalfosfat la absorbtia aminoacizilor prin mucoasa intestinala si, in asociere cu glicogenfosforilaza, la degradarea glicogenului. Se gaseste in special in cojile boabelor de cereale, legume, carne si ficat. Nevoile zilnice sunt de circa 2 – 3 mg. pe zi, iar carenta ei duce la: retentii hidrice, hipoglicemie, nervozitate, dureri musculare la muschii striati cei mai activi (pe fond hipoglicemic), nervozitate (creierul se hraneste exclusiv cu glucoza), dermatite, caderea parului, tulburari de vedere pe fond nervos – hipoglicemic, tulburari cardiace, artrite, unele anemii etc. Piridoxina ajuta la echilibrarea nivelelor de sodiu si potasiu din organism, cat
si la producerea globulelor rosii din sange. Este legata de imunitatea fata de cancer si ajuta la combaterea formarii homocisteinelor. S-a sugerat ca piridoxina poate fi de folos copiilor care au probleme de invatare si poate preveni matreata, eczemele si psoriasis. In plus, piridoxina contribuie la normalizarea schimbarilor hormonale la femei si la sistemul imunitar.

Acidul pantotenic sau vitamina B5, este cea mai raspandita vitamina, aceasta fiind prezenta in aproape toate felurile de mancare. Chimic, este format dintr-o molecula de acid 2,4-dihidroxi-3,3’-dimetil-butiric si o molecula de beta-alanina. Desi sunt multiple sursele de acid pantotenic (boabele cerealelor, galbenusul de ou, carne etc.), el poate fi sintetizat si de catre flora intestinala. Necesarul zilnic variaza in functie de varsta, la copii, in perioada de crestere, fiind de 30 – 50 mgr. zilnic, iar la adult de 20 – 30 mgr. Hipovitaminoza, desi foarte rara, se manifesta prin: tulburari digestive, scaderea sistemului imunitar, scaderea activitatii corticosuprarenalelor, dermatite, hipoglicemie, depresii etc. Rolul primordial al acidului pantotenic este legat de transformarea sa in coenzima A, implicata in reactii metabolice importante. Functia majora a CoA este de a transporta grupari acil; ex: acetil care rezulta in urma unor procese de oxidare degenerativa. Produsul final de reactie, in special CoA este foarte bogat in energie
si reactioneaza enzimatic pe 2 cai distincte: o cale anabolica, unde acetil CoA este punctul de plecare in numeroase procese de biosinteza; ex: in biosinteza acizilor grasi, colesterolului, acetil colinei. Pe de alta parte acetil CoA este un punct din procesul catabolic care poate continua cu ciclul Krebs si se incheie cu lantul respirator.

Biotina este un complex de trei substante: alfa-biotina, beta-biotina si gamma-biotina. Este cunoscuta si ca vitamina H, vitamina B7 sau vitamina B8, este o molecula din clasa vitaminelor care functioneaza ca un cofactor enzimatic. Necesarul zilnic este de 150 – 300 micrograme, iar carenta se manifesta prin: dermatite, oboseala musculara, scaderea poftei de mancare, insomnii, depresii, ameteala, dureri de cap, inflamtie a cavitatii bucale, dureri musculare. etc. Aceasta poate aparea pe fondul unui aport insuficient, fie pe includerea in alimentatie a albusului de ou crud, care contine o proteina, avidina, ce se combina ireversibil cu biotina. Prin preparare termica, avidina coaguleaza, devenind inactiva in fata biotinei.

Vitamina B12 (Ciancobalamina sau Antipernicioasa) este un complex vitameric cu Cobalt. Este formata din doua segmente: unul central, nucleul corinic, in jurul ionului de Cobalt, si unul extern, asemanator unui nucleotid cu riboza.
Vitamina B12 se gaseste in carne si produse lactate. Necesarul nu depaseste 4 mgr. zilnic. Vitamina B12 functioneaza drept coenzima pentru unele transmetilaze si izomeraze. Participa activ la metabolismul proteinelor, lipidelor
si glucidelor. Contribuie la functionarea normala a celulelor, in special a celor din maduva osoasa. Are rol benefic asupra sistemului nervos
si a traiectului gastrointestinal. Actioneaza in mod esential in formarea globulelor rosii la nivelul oaselor, in sinteza proteinelor care participa la edificarea diferitelor tesuturi, precum
si in sinteza proteinelor. Hipovitaminoza determina anemia pernicioasa, carcterizata prin incapacitatea de maturizare a eritrocitelor si prezenta in sange a unora imature.

Acizii folici sunt un grup de vitamere cu actiuni asemanatoare, respectiv de transfer al grupelor cu un atom de carbon: meril, formil, hidroximetil, formimino etc., dar si de prticipare la sinteza bazelor purinice din ADN si ARN. Necesarul zilnic este de 400 – 800 micrograme. Cele mai bogate surse sunt: drojdia, ficatul, rinichii, pestele si vegetalele verzi. Carenta se manifesta prin anemie grava, atat prin reducerea numarului de eritrocite mature, cat si prin reducerea sintezei proteice ca urmare a non-sintezei bazelor purinice.
Vitamina C (Acidul ascorbic) este, biochimic, inrudit cu hexozele. La temperaturi ridicate, prin fierbere, se descompune.

Vitamina C este un nutrient esential vietii, solubil in apa, implicat in productia de glucocorticosteroizi si de anumiti neurotransmitatori (substante care permit transmisia influxului nervos), in metabolismul glucozei, al colagenului, al acidului folic si al anumitor aminoacizi, in neutralizarea radicalilor liberi si a nitrozaminelor, in reactii imunologice, care faciliteaza absorbtia fierului la nivelul tubului digestiv.

Functii in organism:

  • Ca participant la hidroxilare, vitamina C este necesara la producerea de colagen in tesutul conjunctiv. Aceste fibre sunt omniprezente in intreg organismul, asigurandu-i acestuia o structura stabila, dar flexibila. Unele tesuturi au un procentaj mai ridicat de colagen in continut, in special pielea, membranele mucoase, dintii si oasele.
  • Vitamina C este necesara la sinteza dopaminei, noradrenalinei si adrenalinei in sistemul nervos sau in glandele suprarenale.
  • Vitamina C este de asemenea necesara la sintetizarea carnitinei, care este importanta in transferul energiei la mitocondriile celulelor.
  • Este un puternic antioxidant.
  • Tesuturile biologice cu cel mai mare procentaj de vitamina C continuta — peste 100 de ori fata de nivelul din plasma sangvina — sunt glandele suprarenale, glanda pituitara, timusul, corpus luteum si retina.
  • Creierul, splina, plamanul, testiculul, nodul limfatic, ficatul, tiroida, mucoasa intestinului subtire, leucocita, pancreasul, rinichiul si glandele salivare au o concentratie de vitamina C de la 10 pana la 50 de ori mai mare decat in plasma.

Nici un organ nu face rezerve de ascorbat ca functie principala a sa, asa ca organismul ramane foarte repede fara aceasta substanta daca nu exista un aport continuu care sa fie absorbit prin sistemul digestiv. Eventual, se poate ajunge pana la deces in cazul in care deficienta este neglijata.
Necesarul de vitamina C este de 1 mgr. per kilocorp pe zi, variind cu starea organismului (creste in starile de boala, de
efort fizic, de stress). Administrarea in cantitati foarte mari sunt raspunzatoare pentru aparitia unor fenomene de toxicitate: eruptii cutanate, formarea calculilor urinari de oxalat de calciu (surplusul de vitamina C este transformat in acid oxalic) etc. Carenta produce scorbutul, manifestat prin: fragilitate capilara, hemoragii subcutanate, mucoase, articulare, periostale, gingivite, caderea dintilor, fragilitate osoasa. Nicotina din tutun impiedica absorbtia vitaminei C. Sursele de vitamina C sunt preponderent de origine vegetala, proaspete.

Articole Similare:

Ultima actualizare: marți, 28 august, 2012, 12:27

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *